Salut

Well.... this one is kinda tough. E o problema de design: vreau sa fac un "ceva" care sa contina toate declaratiile functiilor API de care am nevoie. Ca ordin de marime, sunt vreo 300 acum, dar este posibil sa creasca. (Chiar foarte posibil, as zice).

Acest "ceva" va fi folosit in toate aplicatiile. Fiecare aplicatie cu hachitzele ei; unele vor ceva, altele altceva, s.a.m.d. Oricum, o baza de declaratii API comuna exista. Pentru ca eu am foarte multe definitii, din care folosesc doar o parte, in cel mai bun caz, am hotarat sa imi fac apeluri distincte pentru fiecare functie API in parte. N-are sens, dupa parerea mea, sa execut 300 de DECLARE cand eu folosesc 5.

Bun. Un astfel de apel arata asa:

FUNCTION _GetSysColor
*==============================================================================
* Program/Metoda...: _GetSysColor
* Autor............: Grigore Dolghin
* Telefon..........: +40-744-379-089 (GMT +2)
* E-mail...........:
* Site web.........:
* Copyright........: © 1992 - 2004 Class Software
* Fisier Include...: _base.h
* Scop.............: Functia returneaza valoarea numerica a culorii
* .................:    diferitelor elemente ale sistemului.
* Parametri........: - tnIndex - Integer, intre 0 si 28, functie de OS.
* Variabile........: - pnRetVal - de tip numeric.
* Apelat din.......:
* Apeleaza pe......:
* Val. returnata...: De tip numeric - culoarea elementului specificat.
* Note.............: Exemplu:
* .................:  nColor = _GetSysColor(COLOR_WINDOW)
* De facut.........: De testat sistemul de operare, pentru a nu permite apelul
* .................:   functiei cu parametri incorecti.
* Jurnal modificari: Creare: 02/07/04 08:04:35 AM
*==============================================================================

LPARAMETERS tnIndex
PRIVATE pnRetVal


*!* Testez daca primesc un parametru corespunzator ca tip de date.
IF VARTYPE(tnIndex) = T_NUMERIC
 DECLARE INTEGER GetSysColor IN user32 ;
  INTEGER tnIndex
 pnRetVal = GetSysColor(tnIndex)
 CLEAR DLLS GetSysColor
ELSE
*!* Daca nu, returnez o conventie de notatie pentru parametri eronati.
 pnRetVal = RETURN_FAILURE
ENDIF ! (VARTYPE(tnIndex) ...
RETURN pnRetVal

Dupa cum vedeti, fiecare declaratie API este "imbracata" in propria ei functie, care o declara, o foloseste, si o scoate din memorie (cu Clear DLLS). Am facut teste de performanta, si iata la ce concluzie am ajuns: CLEAR DLLS se executa aproape instantaneu. Declare-ul de mai sus, executat de 10.000 de ori in bucla, dureaza 1.57 secunde pe calculatorul meu. Daca introduc si CLEAR DLLS,  timpul total creste la 1.67 secunde. Deci 10000 de CLEAR DLLS dureaza 0.1 secunde, ceea ce inseamna ca unul dureaza cam 0.000001 secunde. Asa de putin incat nici nu merita sa-mi bat capul. E bine.

Ce-am obtinut pana acum: pot sa am oricate declaratii, se vor incarca in memorie numai alea folosite efectiv, si numai pe perioada cat sunt folosite.

Ok..... si acum ajung la problema: cum stochez codul asta? Initial m-am gandit la un PRG mare, cu o gramada de functii in el. Are avantajul ca e subtire si usor de intretinut. Apoi am luat in calcul si varianta unui VCX, in care fiecare declaratie sa fie o metoda. Avantajul este ca se poate intretine progamatic mult mai usor decat un prg.

Chestia asta ar trebui sa fie una dintre clasele din base layer-ul framework-ului meu. Cand incep o noua aplicatie, right click, builder si are loc urmatorul dialog: "Are api?" "da, are" "Ok, asta-i lista de api-uri pe care le stiu eu. Ia alege tu de-aici" "pai... asta, asta, asta, aia, si ailalta" "Ok. stai o secunda". Si imi creeaza o clasa in application layer, in care adauga cu ReadMethod si WriteMethod tot codul de care am nevoie. Daca mai tarziu imi dau seama ca imi mai trebuie vreun api, right click, builder, "uite, pe astea le ai deja. Mai vrei?" "pai...da, mai vreau" "ia alege" "pai... asta" "Ok, stai o secunda". Pac, si ma trezesc cu codul la mine in aplicatie.

Cu alte cuvinte, pachetul asta este un depozit de declaratii API. Builderul doar ia de-acolo si pune dincolo. Asta este greu de facut cu un prg (nu poti sa faci builder pe un prg. Poti in schimb sa-ti faci un builder care deschide prg-ul ala, face parsing pe text si gaseste ce-ti trebuie; dar oricum este mult mai greu de facut decat cu clase VCX).

Dezavantajul major al claselor VCX este ca au o limita la _memberdata. 8k. Dupa parerea mea, limita aia e o prostie, da' hey, asta-s eu, ok? :) Oricum, tare mi-ar place sa pot face codul asa: _Screen.oFw.ApiMgr.GetSysColor(AppWorkSpace). Arata intr-un fel, nenica :) A doua chestie e ca o clasa cu foarte multe metode este cam hmmm... ciudata.

Nu stiu ce sa zic. Voi ce-ati alege? Cum ati face treaba asta?