Grigore Dolghin wrote HUH?!?!!?!? de ce vrei sa scapi de SQL? Din punct de vedere al vitezei, SQL-ul il bate la fund pe VNC din orice pozitie.

Ptr ca am mai multe aplicatii scrise 'clasic' (fara sintaxa SQL)  ....si care as fi facut ceva daca ar putea sa ruleze 'peste Internet' cu viteze multumitoare . Am incercat cu  Hamachi dar nu mi'a placut. Daca e sa le modific pe sintaxa SQL dureaza de ies la pensie !. In plus in mod sigur o sa'mi prind urechile !  

La o aplicatie client-server traficul este generat intr-o foarte mare masura de "discutiile" dintre aplicatie si server. Aplicatia zice "da-mi si mie lista de clienti" ("Select * From clienti order by nume"). Serverul primeste textul asta, il parseaza, il verifica, optimizeaza executia interogarii (are un Query Optimizer care analizeaza indecsii, si daca, de exemplu, indexul pe campul Nume lipseste, face el un index temporar), apoi executa intructiunea si trimite cursorul rezultat inapoi pe sarma pana la client ("3;Adobe SRL;Ploiesti;2;Microsoft SRL;Braila;1;Oracle SRL;Bucuresti;"). Mai exista niste trafic colateral (pentru sincronizarea discutiei, etc), dar care procentual inseamna foarte putin. Mare majoritate a traficului este compusa din transferul de interogari si rezultate ale lor.

La o aplicatie remote desktop traficul este compus din poze ale ecranului masinii remote. Ca tu sa vezi ecranul ei, cumva ecranul trebuie sa fie transferat la tine. Acu' hai sa ma uit la ecranul meu. Eu am rezolutia 1680x1050x32bits. Asta inseamna ca fiecare pixel de pe ecran e insotit de un grup de 4 octeti care ii descriu culoarea (Red, Green, Blue, Alpha). Ceea ce inseamna ca ecranul meu are in memorie dimensiunea 1680x1050x32 = 56,448,000.  56 de mega. Buuun. Pentru ca cineva sa vada din remote ecranul meu la o calitate cat de cat acceptabila ar trebui sa primeasca 4-5 poze ale ecranului pe secunda (ideal ar fi 24-30, ca la film). Este imposibil sa transferi 5*56 MB pe secunda peste internet. Si de-aia incepi sa lasi de la tine pe ici pe colo; nu mai stai in rezolutia aia, ci o micsorezi; nu mai transferi la 32 de biti, ci la 16 sau chiar la 8 (256 de culori); nu mai transferi toata poza, ci analizezi ce s-a modificat fata de poza precedenta si trimiti numai diferentele; etc, etc. Ideea e ca traficul oricum e mai mare (n-am verificat, dar asa cred. O sa verific).

E bine de stiut ca un curs tinut de Grig e un curs intensiv; nu te duci acolo pt a invata ce e o clasa de exemplu pentru ca ai sa pleci dezamagit. La cursul lui Grig clasele lucreaza din greu. Daca nu ai o anumita experienta in lucrul cu clase, o sa-ti fie greu sa urmaresti ce se discuta. Trebuie sa ai in vedere faptul ca a lucra cu clase eficient inseamna a abstractiza. Cursul merita parcurs si e bine sa nu pleci cum ai venit. La un curs de acel nivel trebuie sa mergi cu niste lucruri consistente stiute.

PS. Daca Grig mai are de vanzare cursurile multi-media pe care le-a scris, iti recomand sa le cumperi si sa le consulti.

Mai traieste Centrul de Calcul Ploiesti ? Am colaborat cu ei pana in '90. Era vorba de un sistem informatic pt SMA-uri facut in dBase II. Un copil nascut mort, dar tinut multi ani sub aparate. O gramada de bani aruncati pe apa sambetei. Astia de la Centrul de Calcul din Baia Mare s-au miscat mai repede. Ultimii care au ramas au transformat cladirea intr-un profitabil  hotel de 4 *.

Ca sa revin la subiect. Cand vrei sa inveti ceva, nu prea te intereseaza hartiile si acreditarile. Aia care merg la cursuri acreditate sunt interesati doar de diploma. Iar aia care obtin fonduri pt cursuri sunt interesati doar de bani nu si de calitatea cursului. Pana la urma nu-i vorba de o suma pe care sa n-o poti suporta, daca vrei cu adevarat sa inveti ceva.

Da, poate - responsabilitatea juridica e a firmei de training, in calitate de emitent al diplomelor. Hai sa-ti zic o chestie: eu sunt autodidact (mai exact, am invatat foxul din help si apoi citind foarte mult). Desi nici acreditari profesionale n-am, n-am avut niciodata probleme sa-mi gasesc un job; de obicei sunt suficiente 2 telefoane in 10 minute. Si cand ma duc la un interviu, oamenii aia stiu cum ma cheama si ce pot sa fac inainte ca eu sa intru in incapere. La ultimul interviu m-am dus cu laptopul in intentia sa le arat una-alta; n-a fost cazul - eram practic angajat inainte de a intra la interviu.

Daca eu pot, inseamna ca oricine poate, daca este suficient de determinat sa invete. Iar la cursurile mele exact asta se invata: cum faci aplicatii profesionale, care scaleaza usor si cu intretinere aproape de zero. Pot sa detaliez procesul asta pornind de la zero (pentru incepatorii absoluti) sau de la nivelul cursantului (de obicei am nevoie de 5 minute si 3 intrebari ca sa-mi dau seama care e nivelul lui si apoi ma adaptez). Sigur, toate cunostintele alea nu se obtin in 2 zile, dar este posibil.

Hai sa-ti mai povestesc o chestie, care, sper eu, o sa ilustreze modul meu de a preda. La una din serii am inceput cu textul urmator (citez din memorie):

"Acum vreo 2 zile ma uitam la un documentar pe National Geographic in care vorba despre un accident de avion. La un moment dat avionul ala a luat-o razna si a inceput sa dea alarme care se contraziceau reciproc, simultan. "Too low" si "Too high". "Too fast" si "Too slow". In timp ce pilotul se lupta cu avionul ala, copilotul a facut o chestie foarte interesanta: a scos o carte groasa care continea procedurile in astfel de situatii si a inceput sa dea bife la procedurile alea. Verifica o chestie, o bifa in carte; verifica urmatoarea chestie, o bifa in carte. La prima vedere pare o tampenie; esti pilot, ai facut antrenamente pentru situatii de genul asta si ai mii de ore de zbor la activ. Chiar ai nevoie de cartea aia?!?!

La o a doua vedere lucrurile capata sens: in situatii de stres major ai tendinta sa "scapi" lucruri si sa nu analizezi toate cazurile posibile. Dand bife pe un set de proceduri clare si bine stabilite in conditii normale, de echipe de oameni care au timp la dispozitie, fac brainstorming, isi pun experienta la comun, ei bine, se schimba situatia - daca treci prin toate procedurile respective atunci ai garantia ca ai facut tot ce depide de tine pentru a rezolva situatia. In cazul din documentar - n-au putut-o rezolva; cauza se gasea in exteriorul avionului, asa ca s-au prabusit. Dar la proiectele software, de cele mai multe ori cauza este in interior. Si putem sa o eliminam daca avem un set clar de reguli de dezvoltare.

Si prima regula este: cand ma apuc sa fac o aplicatie noua, structura de foldere arata asa:
Folder aplicatie
      - Data
           -Data1
           -Data2
           -Data3
           -etc
      - Docs
      - Forms
          -Modul 1
          -Modul 2
          -Modul 3
          -etc
      - Graphics
      - Help
      - Libs
      - Menus
      - Progs
      - Reports"

Daca folosesti structura asta si o comanda SET PATH corespunzatoare, aplicatia ta va gasi INTOTDEAUNA fisierele de care are nevoie, si, pe de alta parte, toate fisierele aplicatiei stau organizate pe disc."
-------------------------------------------

Ei? Cum iti suna? ;)

(btw, si la predare sunt autodidact dar cred ca modul asta de predare e mai bun decat cel standard, intalnit in centrele de training: Microsoft trimite niste carti si niste dvd-uri, cursantii instaleaza ce e pe dvd-uri si trainerul citeste din carte. wtf, din carte stie sa citeasca si o maimuta.)